35 de ani vechime, o asigurare de colecție și o semnătură a guvernatorului. Atât le trebuie de acum proprietarilor de mașini clasice din California ca să scape de celebrul smog check, testul bienal de emisii care a omorât mai multe proiecte decât toate gropile din asfaltul american la un loc. Guvernatorul Gavin Newsom a semnat Leno's Law, iar legea chiar schimbă ceva. Nu e însă liber la poluare, cum au grăbit unii să spună.

Pe scurt: dacă mașina are cel puțin 35 de ani și e asigurată ca vehicul de colecție, proprietarul scapă de inspecția de emisii de la doi în doi ani. Statul cu cea mai dură legislație antipoluare din SUA a recunoscut, în sfârșit, că o mașină veche de garaj, scoasă la plimbare ocazional, nu e același lucru cu una care merge zilnic la muncă.

Ce spune, de fapt, Leno's Law

Legea îi poartă numele lui Jay Leno, fostul prezentator TV devenit cel mai cunoscut colecționar auto al Americii, care a făcut lobby public pentru ea de ani de zile. Proiectul a fost blocat și rescris de mai multe ori, iar de aici vine „finally"-ul din titlul știrii originale. Mașinile fabricate înainte de 1976 erau deja scutite de smog check în California. Legea nu inventează scutirea. O lărgește și, mai important, o rostogolește: în fiecare an, o nouă generație de mașini devine eligibilă pe măsură ce împlinește 35 de ani.

Condiția care schimbă totul

Aici sare majoritatea cu cititul. Scutirea nu acoperă orice mașină veche, ci doar cele asigurate ca vehicule de colecție: poliță cu kilometraj anual limitat, valoare agreată, mașină ținută în garaj. Genul de contract pe care asiguratorul ți-l dă pentru un clasic îngrijit, nu pentru rabla de navetă. Vrei E30 de daily? Rămâi cu smog check.

Sincer, fix distincția asta mi se pare valoroasă. California a desenat o linie pe care multe legislații refuză s-o vadă: între mașina veche folosită ca mașină și mașina veche păstrată ca pasiune există o diferență reală, care se vede în kilometri și în emisii. Nu e o scăpare legală pentru poluatori. E recunoașterea faptului că hobby-ul ăsta nu e dușmanul planetei.

De ce ne interesează în România

Nu avem smog check, e drept. Avem ITP, iar la ITP se măsoară emisiile: CO la benzinare, fum la diesel. Cine are un E36 cu swap, fără catalizator și cu ECU standalone, știe cum se termină vizita aia. De aceea majoritatea mașinilor de drift din România merg pe platformă între garaj și circuit, nu cu numerele în bord.

Există la noi statutul de vehicul de epocă: minimum 30 de ani vechime, configurație originală, certificat RAR pe baza expertizei Retromobil Club. Frumos pe hârtie, inutil pentru drift. Un E30 cu M52 sub capotă și angle kit în față nu mai e vehicul de epocă, e mașină modificată, iar omologarea RAR a unui swap e un drum atât de anevoios încât cei mai mulți renunță și țin mașina strict pentru circuit.

Între timp, Bucureștiul tot anunță și tot amână o vinietă de poluare care ar scoate mașinile vechi din oraș, fără nicio diferență între clasicul de garaj și navetista obosită. California, cu toată birocrația ei ecologistă, a reușit să facă diferența asta. Noi încă nu.

Lecția pentru scena de drift

Să fim onești: chiar dacă am copia legea mâine dimineață, mașinile noastre de concurs n-ar profita prea curând de ea. Un E36 din 1998 are 28 de ani, iar majoritatea S13-urilor și E46-urilor din parcurile românești sunt oricum prea modificate pentru orice statut de epocă. Ce ne-ar ajuta e ideea din spate: o categorie de înmatriculare cu utilizare limitată, pentru mașina care iese din garaj de câteva ori pe an, spre circuit sau la un cars and coffee. Aia ne-ar scoate din zona gri în care trăiește o bună parte din scenă.

Până apare așa ceva, rămânem la scena din fiecare weekend de etapă: mașina legată în patru chingi pe platformă, tu la volanul mașinii de tractare, cap de transmisie spre Transilvania Motor Ring sau spre platoul de antrenament de la Centură. Merge și așa. Doar că nu e același lucru.

Sursa: The Drive · Adaptare editorială DriftHub.

Sursa: The Drive (thedrive.com) · Adaptare editorială DriftHub