Un Duesenberg SSJ Special Speedster din 1935, unul din cele doar două exemplare construite vreodată și fosta mașină a actorului Clark Gable, a câștigat trofeul Best of Show la Pebble Beach Concours d'Elegance 2026. În finală, americanul a trecut de un Delahaye din 1938 și de două Ferrari 375, dintr-un lot de peste 200 de mașini participante.
Ediția cu numărul 75 a celui mai cunoscut concurs de eleganță din lume a adus, ca în fiecare an, colecționari din toate colțurile pe gazonul de la Pebble Beach, California. Verdictul juriului a fost, până la urmă, simplu. Două exemplare SSJ există pe lume. Unul are numele lui Gable în istoric. Greu de bătut.
Un SSJ cu nume de Hollywood în dosar
Pentru cei care nu prind referința: Clark Gable a fost unul din cei mai mari actori ai epocii de aur a Hollywood-ului, omul din „Pe aripile vântului". În lumea concursurilor de eleganță, asta contează enorm. Mașina nu e judecată doar ca obiect, ci ca document: cine a condus-o, unde a fost, ce s-a întâmplat cu ea din 1935 încoace. Un SSJ e rar prin definiție. Un SSJ cu trecut hollywoodian e o piesă de arhivă cu roți.
Și concurența n-a fost de umplutură. Delahaye din 1938 vine din Franța interbelică, iar cele două Ferrari 375 sunt genul de mașini care, în aproape orice altă finală, ar fi plecat cu trofeul acasă. Sincer, ne-ar fi plăcut să vedem fețele proprietarilor de Ferrari în momentul verdictului.
Ce se întâmplă, de fapt, la un concours
Pentru cititorul care trăiește în lumea driftului, formatul merită explicat: la un concurs de eleganță mașinile nu concurează în mișcare. Sunt aduse pe platforme, parcurg câțiva metri pe pajiște în zorii zilei și apoi sunt examinate. Juriul verifică originalitatea și istoricul fiecărei mașini, până la finisaje și șuruburi.
Paradoxul disciplinei e că mașina perfect restaurată e, de regulă, mașina care nu mai merge nicăieri. Trăiește în garaje climatizate, iese de câteva ori pe an, parcurge distanțe de parcare. La un moment dat, obiectul încetează să mai fie mașină și devine exponat. Asta e prețul trofeelor astea, chiar dacă nimeni nu-l scrie pe diplome.
Ce treabă are asta cu driftul românesc
Niciuna, la prima vedere. Și totuși, Pebble Beach e polul opus perfect al lumii în care ne batem noi planetarele, și de-asta merită privit. Acolo, valoarea crește cu cât mașina e mai neatinsă. La noi, un E36 de drift devine mai bun cu fiecare bucată tăiată și sudată la loc: cu un angle kit care lasă roata din față să stea la un unghi absurd fără să moară în viraj, cu un diferențial sudat care te scoate din orice speranță de confort.
Iar povestea contează și la noi, doar că se scrie altfel. O mașină care a fost a unui pilot cunoscut, cu ture pe Transilvania Motor Ring sau la Adâncata, se vinde altfel decât una scoasă din dezmembrări. Diferența e că istoria noastră se dovedește cu cauciuc ars și poze din boxe, nu cu certificate de autenticitate.
Și un lucru se învață de la oamenii ăia, oricât de departe par de boxele noastre: obsesia pentru detaliu. Cine a îndreptat vreodată un subframe după un contact știe că un milimetru contează. Restauratorii de la nivelul ăsta duc ideea la extrem, dar ideea e aceeași.
Duesenbergul lui Gable se întoarce acum în garajul lui climatizat, cu un trofeu în plus în dosar și următoarea ieșire de câțiva metri programată pentru alt gazon. Peste 200 de mașini au plecat acasă fără titlu. Una singură avea și Hollywood-ul de partea ei.
Sursa: Jalopnik · Adaptare editorială DriftHub
Sursa: Jalopnik · Adaptare editorială DriftHub