24 de milioane de mașini. Atât CO2 vor produce, la un loc, data center-urile care se construiesc acum în lume — nu cele care funcționează deja, ci doar cele aflate încă pe șantiere, potrivit unei analize preluate de Jalopnik. Valul ăsta de construcții e legat, în general, de cererea uriașă de calcul pentru inteligența artificială, iar factura de mediu arată, pe hârtie, ca un parc auto întreg care n-a ieșit încă pe poartă.

Ce spune analiza, pe scurt

Un data center face două lucruri foarte bine: consumă curent și produce căldură. Curentul vine din rețea, iar rețeaua, în cea mai mare parte a lumii, arde în continuare ceva ca să-l livreze — de aici echivalentul în emisii de CO2. Căldura e chestiune pură de fizică: procesoarele care calculează non-stop trebuie răcite, iar metoda cea mai la îndemână e apa. Multă apă, folosită continuu, doar ca serverele să nu se prăjească.

Merită subliniat un detaliu: cifra de 24 de milioane de mașini acoperă strict construcțiile aflate în lucru. Centrelor de date deja funcționale li se adaugă deci un val întreg care încă nu a fost pornit. Altfel spus, echivalentul de emisii al unui parc auto uriaș e deja betonat și cablat — așteaptă doar să fie băgat în priză.

Căldura trebuie dusă undeva — lecția de pe linia de așteptare

Oricine a ținut un E36 pornit pe linia de așteptare de la Adâncata, în iulie, știe cum funcționează fizica asta la scară mică: motorul face căldură, radiatorul o aruncă în aer, iar când aerul nu mai ajunge, simți întâi mirosul de antigel în cabină. Apoi vezi aburul. Sesiunea s-a încheiat.

Rezolvarea de garaj e cunoscută: radiator mai mare, electroventilator serios, termostat care face ce trebuie. Un server nu are voie de „două tururi de răcire” — merge continuu — așa că problema se rezolvă cu apă, în circuite industriale, zi și noapte. Aceeași fizică. Altă scară, altă amprentă.

Emisii de CO2 fără eșapament: cine dă proba de noxe?

Aici începe partea care ustură. Posesorul român de E36 sau E46 aude constant despre emisii: ITP, RAR, discuțiile despre mașinile vechi și accesul lor în orașe — tot repertoriul. Mașina lui scoate, vizibil, cât scoate, și plătește pentru asta la fiecare verificare.

Un data center nu are eșapament. Nu lasă dungi pe asfalt și nu apare în nicio fotografie cu fum. Emisiile se produc departe, acolo unde se fabrică curentul, iar nimeni nu-i cere clădirii să treacă proba de noxe înainte să deschidă. Ironia e greu de ratat: e mult mai comod să pui punctul pe cineva care lasă urme de cauciuc în virajul doi la Motorpark decât pe o clădire tăcută care trage din rețea non-stop.

Și da, o mașină de drift nu e vreo măicuță a ecologiei: arde benzină și topește cauciucuri. Dar rulează câteva minute pe sesiune, în câteva weekend-uri pe an, pe circuit. Fumul din poze e cauciuc — vizibil și ușor de blamat. Fix de asta e și țapul ispășitor perfect.

Nuanța obligatorie

Comparația e o echivalență, nu o măsurătoare la teava de eșapament: cât CO2 scoate un data center depinde de cum se produce curentul în țara respectivă, iar asta variază enorm de la o rețea la alta. Câte proiecte de genul se construiesc în România și cu ce consum? Analiza nu spune, așa că aici nu se completează nimic din imaginație. Iar una rămâne una: faptul că alții emit la scară industrială nu face decatul nimănui mai legal. RAR rămâne RAR.

Până una alta, cifra e pe masă: 24 de milioane de mașini, din clădiri care nici nu s-au deschis încă. Se vor aprinde liniștite, fără ropot de motor, fără fum în poze. Singurele care vor da în continuare proba de emisii, cu motorul cald și inspectorul cu aparatul în mână, rămân cele adevărate. Din metal, cu volan.

Sursa: Jalopnik · Adaptare editorială DriftHub

Sursa: Jalopnik · Adaptare editorială DriftHub