D1GP a publicat pe 24 august 2026 lista de înscrieri pentru rundele 5 și 6 ale sezonului, dubla etapă găzduită de circuitul Ebisu din Japonia. Tabelul e simplu: număr de concurs, pilot, echipă, mașină, anvelope. Chiar și așa, uscat, spune multe despre cum arată driftul profesionist în țara care l-a inventat. Primul rând care sare în ochi e echiparea cu numărul 2: Tanaka, SEIMI STYLE SHIBATIRE DRIFT, Nissan Silvia S15, anvelope Shibatire.
D1GP Ebisu: ce conține lista de înscrieri
Organizatorii au confirmat formatul dublei etape: două runde de campionat într-un singur weekend, pe același traseu. Pentru echipe, asta înseamnă dublu la toate capitolele care dor — consum de anvelope și uzură de planetare. Lista oficială pune totul într-un tabel curat, cu cinci coloane, iar una dintre ele e marca de anvelope. Detaliu rar în alte campionate.
Printre înscriși, pe numărul 2 apare Tanaka, sub steagul SEIMI STYLE SHIBATIRE DRIFT, cu un Nissan Silvia S15 încălțat, evident, cu Shibatire. Lista completă a piloților confirmați pentru ambele runde e publicată pe site-ul oficial al campionatului.
De ce Ebisu nu e un circuit oarecare
Ebisu, în prefectura Fukushima, e locul unde driftul s-a transformat din obicei de stradă în sport cu reguli. Complexul construit de Nobushige Kumakubo are mai multe trasee, dar rundele de campionat se joacă de regulă pe Minami, bucla de sud. Acolo e celebra coborâre cu denivelare, unde mașinile intră lateral și ajung cu toate cele patru roți în aer. Un singur salt. Două-trei secunde.
Pentru piloții europeni, Ebisu e pelerinaj, nu etapă. Cine ajunge în Japonia vrea să treacă măcar o dată pe Minami. Și traseul mănâncă mașini: fiecare aterizare de după salt testează bucșele și sudurile de subframe.
Un S15 și niște anvelope de butic
Un Silvia S15 în 2026 nu e nostalgie, e decizie. Cel mai nou S15 posibil a ieșit din fabrică acum peste două decenii, deci vorbim de șasiuri obosite, cu suduri refăcute și piese de caroserie tot mai greu de găsit. Totuși, balansul S-chassis rămâne referința: distribuție de greutate prietenoasă și o geometrie care acceptă unghiuri mari de fugă fără să se împiedice în sine.
Shibatire, la rândul ei, e un producător mic, de nișă, care se bate cu giganții anvelopelor pe terenul lor. Când numele echipei și cel de pe flancuri sunt același lucru, mașina devine stand expozițional și pariu tehnic în același timp: un weekend ratat arde puncte și imagine deodată.
Ce poate învăța scena din România
La noi, grila arată altfel. E36 și E46 domină pentru că piesele sunt ieftine și se găsesc la fiecare colț de platformă, iar un S13 bine pus la punct deja întoarce capete. Un S15 ca al lui Tanaka ar fi, pe scena românească, o raritate de vitrină. Nu pentru că n-ar merge — ci pentru că fiecare aripă spartă s-ar repara greu și scump, cu așteptare de săptămâni întregi.
Apoi, ideea listei publicate din timp, cu tot cu anvelope. Costă zero lei. Publicul află din prima zi cine pe ce rulează, echipele primesc material de povestit, iar etapa începe înainte de primul tur de motor. Sfârșitul de august prinde și sezonul românesc în faza în care punctele contează cu adevărat — la Adâncata sau pe Transilvania Motor Ring, un asemenea tabel publicat devreme ar transforma grila din anexă tehnică în subiect de discuție.
Până la primul tur pe Minami, lista completă rămâne de consultat pe site-ul D1GP. Iar undeva, la Fukushima, un S15 cu numărul 2 așteaptă liniștit următorul salt. Pe anvelope de butic.
Sursa: D1GP (d1gp.co.jp) · Adaptare editorială DriftHub
Sursa: D1GP · Adaptare editorială DriftHub