Un schimb de ulei Kirkland Signature la Costco costă acum aproape dublu. Și, totuși, scumpirea nici măcar nu e partea îngrijorătoare. Lanțul american de depozite a început să raționalizeze uleiul de motor, cu o cantitate limitată pe client, ceea ce face ca penuria globală de ulei de motor să nu mai fie un titlu de ziar, ci o regulă la raft. Eticheta urâtă e o chestiune de buget. Raftul gol e altceva.

Știrea aparține celor de la The Drive, care au publicat-o pe 10 septembrie 2026. Concluzia lor e secă: criza „is getting real", iar faptul că un retailer de dimensiunea lui Costco trece la limitări arată că problema a ieșit din rapoartele de industrie și a ajuns în fața cumpărătorului obișnuit.

Ce știm despre penuria de ulei de motor

Din materialul sursă reies două fapte clare. Primul: prețul unui schimb de ulei cu Kirkland Signature, marca proprie a celor de la Costco, s-a dublat aproape. Al doilea: magazinele limitează cantitatea de ulei pe care o poate cumpăra un client, măsură pe care americanii o numesc direct raționalizare. Detaliile complete despre cauzele crizei sunt în articolul original, iar linkul e la final.

Ce merită reținut e mecanismul. Când un retailer care cumpără cu vagonul ajunge să limiteze vânzarea, nu o face de marketing. O face pentru că furnizorii i-au tăiat livrările sau i-au crescut prețurile atât de tare încât raftul gol ar arăta și mai rău.

De ce te privește și pe tine, în România

Noi nu avem Costco. Dar uleiul de motor e o marfă globală, iar uleiurile de bază și pachetele de aditivi vin de la un număr mic de producători. Când America tușește, piața europeană răcește cu câteva luni întârziere. Am văzut același film la anvelope și la piese în ultimii ani: întâi se scumpesc, apoi dispar anumite viscozități de pe stoc, apoi revin la preț nou.

Mai e un efect secundar urât, specific pieței noastre. Când uleiul devine scump, falsurile devin profitabile. Un bidon de 10W-60 „original" cumpărat de pe un marketplace la jumătate de preț are toate șansele să fie orice altceva decât ce scrie pe etichetă. Într-un motor de stradă, riști uzură accelerată. Într-un motor de drift care stă la 7.000 de rpm cu ulei la 130 de grade, riști motorul.

Cât ulei mănâncă, de fapt, o mașină de drift

Aici e partea pe care mulți o ignoră când își fac bugetul de sezon. O mașină de stradă face un schimb pe an. O mașină de drift tratează uleiul ca pe un consumabil, aproape la fel ca anvelopele. Heat cycle după heat cycle, turație sus minute întregi, motorul tras pe lateral în tranziții lungi: toate astea coc aditivii și diluează uleiul cu benzină mult mai repede decât crezi.

Un calcul simplu: un M52B28 ia circa 6,5 litri cu tot cu filtru. Dacă schimbi la fiecare două ieșiri, un sezon normal înseamnă lejer 20 de litri doar pentru motor. Pune și ce mai scapă pe evacuarea de carter la un motor obosit, plus un schimb de ulei la diferentialul sudat, și ajungi la o cantitate serioasă. La un build turbo cu ulei din gama sport, factura deja doare. Dacă se dublează și prețul, doare de două ori.

Sincer, dacă în bugetul tău de sezon uleiul nu are o linie separată, nu ai un buget. Ai o speranță.

Ce faci concret acum

Nu căra 200 de litri într-un garaj umed, că nu asta e soluția. Uleiul sigilat rezistă câțiva ani fără probleme, dar bidonul deschis trage umiditate și trebuie consumat în sezonul respectiv. În schimb, are sens să cumperi din timp uleiul pentru tot sezonul, dintr-o sursă serioasă, cu bon sau factură. Verifică sigiliul și codul de lot, mai ales la gamele scumpe.

Dacă ai echipă sau măcar doi-trei colegi de paddock, un butoi de 60 de litri împărțit între voi iese mai bine decât canistrele de 4 litri luate pe fugă din benzinărie. Și, poate cel mai important: nu amâna schimburile ca să economisești. Uleiul întins încă 500 de kilometri de antrenament te poate costa un motor întreg. Asta nu e economie, e loterie.

Până la următoarea ieșire pe circuit, verifică joja, verifică stocul din garaj și lasă panica pentru cei care abia au aflat că mașinile au nevoie de ulei.

Sursa: The Drive · Adaptare editorială DriftHub

Sursa: The Drive (thedrive.com) · Adaptare editorială DriftHub